Muscaturile de animale si intepaturile de insecte

Plagi muscate
Plagile muscate pot fi produse de catre animale domestice, salbatice sau chiar de catre om. Acestea sunt de la bun inceput plagi contaminate, iar acest mecanism se realizeaza prin introducerea in organism odata cu saliva animalului, a unor germeni ce pot genera chiar boli infectioase grave (turbare - rabie, febra zgarieturii, spirochetoza ictero-hemoragica, febra muscaturii de sobolan, hepatita B, tetanosul etc).

Pe langa aceste boli, apare si riscul infectarii plagilor, risc de fracturi (daca muscaturile au fost cauzate de mamifere mari) chiar si riscul de cicatrici sau sechelele estetice.

Gravitatea bolii depinde de tipul de animal, de bolile caracteristice pe care le pot transmite:
- muscatura de liliac, viezure si vulpe produce boli foarte grave
- muscatura de caini si pisici comunitare produce boli de gravitate medie (virusul rabic, germeni microbieni de tip Salmonella, Pasteurella, Pasteureloza, Leptospira, toxocaroza, toxoplasmoza etc).

Tratamentul plagilor muscate consta in spalarea si dezinfectarea plagilor, urmate de pansament steril, iar apoi se face profilaxia tetanosului. Este obligatorie spalarea plagii macar cu apa si sapun pentru a indepartarta saliva animalului.

Cuprins articol

Plagi muscate
Muscatura de pisica
Muscatura de caine
Muscatura de sarpe
Intepaturile de scorpion, arahnide si alte insecte veninoase
Muscatura de pisicaSus
Muscatura de pisica prezinta urmatoarele caracteristici: este adanca, se intinde pe o suprafata destul de mica si contine foarte multe bacterii. Leziunea trebuie dezinfectata (cu apa oxigenata sau rivanol) inainte de inchidere si cicatrizare, intrucat infectia se poate produce si actiona profund. Urmatorul pas trebuie sa-l reprezinte vizita la medic pentru vaccinul antirabic in cazul in care nu se stie daca pisica este vaccinata.


Boala zgarieturii de pisica

Boala zgaraieturii de pisica este o entitate clinica transmisa la om prin zgarietura, intepatura sau muscatura. Se caracterizeaza prin leziuni cutanate la locul inocularii, insotite de febra si adenita regionala. Aceasta boala este provocata de un microorganism ce face parte din familia Chlamydia. In locul zgarieturii apare dupa 1-2 saptamani o zona de tumefactie pruriginoasa, care dupa 2 zile capata un aspect veziculos si apoi pustulos; muscaturile de pisici, iepuri, caini si rozatoare de apartament, pot produce forme de boala de gravitate mai redusa.

Muscatura de caineSus
Muscatura de caine este mai intinsa, deoarece prin muscatura cainele rupe tesuturile rezultand leziuni mai intinse, deschise. Prezentarea la medic este obligatorie, indiferent daca rana a fost dezinfectata cu apa oxigenata.

Muscatura de sarpeSus
Muscaturile de sarpe sau intepaturile de scorpion pot produce paralizia sau chiar moartea celui muscat, daca nu se intervine in timp util.
Muscatura de sarpe cu injectarea de venin in organism, se depisteaza in cazul inconstientei victimei, dupa urmele locale (forma dintilor sarpelui) din care uneori se pot scurge picaturi serosanguinolente. Aceasta muscatura provoaca durere puternica si edem dureros in jurul leziunii, care va avea culoare violacee ce va cuprinde o portiune intinsa din membrul afectat. Exista insa si posibilitatea ca serpii sa produca muscatura fara a introduce veninul in plaga, iar in acest caz nu se vor produce fenomenele respective.

In cazul muscaturii de vipera este important de aflat, ca aceasta inoculeaza la locul muscaturii un venin cu actiune hemolitica si hemoragica. La aproximativ 24 de ore de la muscatura apar hemoragii de diverse tipuri, iar moartea survine la 3-4 zile de la inocularea veninului in cazurile netratate, prin hemoragii si insuficienta renala acuta. In alte cazuri, veninul are actiune hemolitica (distruge hematiile din sange), stopul cardio-respirator si decesul fara tratament adecvat fiind iminente.


Simptome

- transpiratii
- greturi, varsaturi
- tahicardie, paloare, puls filiform
- insuficienta respiratorie acuta
- anxietate
- evoluand pana la stop cardiorespirator (in cazul reactiilor anafilactice).


Tratament

Tratamentul presupune repaus in pozitie orizontala si legarea portiunii de membru afectat cu o banda elastica lata, care sa permita circulatia venoasa si arteriala a sangelui dar sa realizeze compresiune limfatica.
Se face profilaxia antitetanica, administrarea de ser antiveninos si tratament cu antibiotice (dupa caz).
Daca este posibil, zona muscata se raceste cu gheata.
Nu se sutureaza si nu se cauterizeaza plaga si este interzisa aspiratia veninului cu gura - aspiratile se pot face eventual cu o ventuza.

Intepaturile de scorpion, arahnide si alte insecte veninoaseSus

Intepatura de scorpion
Scorpionii poseda glande veninoase cu toxicitate ridicata, plasate in ultimul segment al cozii care se termina cu un ac ascutit. Intepatura este dureroasa, iar in locul inocularii apar edeme. In cazul in care nu se administreaza serul antiveninos specific se instaleaza toxicitatea cu stare de soc.
In functie de locul intepaturilor simptomele acestora sunt:
- local - edem cu urticarie sau marca locala calda si rosie in cazul plagilor punctiforme, dermatite veziculoase locale
- generale - hipotensiune, tahicardie, colaps, convulsii, coma - datorate reactiilor anafilactice in cazul simptomelor generale.


Intepaturile de insecte, arahnide

Intepaturile de insecte pot fi produse de: albine, viespi, furnici, purici, plosnite, gandaci, paduchi, paianjeni, capuse etc.
Intepatura paianjenului cafeniu, de exemplu, poate produce necroza tesuturilor invecinate, febra, frison, greturi, varsaturi, iar in cazurile grave, anemie hemolitica, trombocitopenie.
Intepatura paianjanului vaduva neagra, poate produce o durere locala intensa, care dispare repede, fiind inlocuita de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiratii si greturi.


Tratament

Tratamentul implica:
- extragerea acului fara a-l strange pentru a nu evacua complet glanda cu venin aflata la capatul acului
- dezinfectarea locului si aplicarea de gheata si/sau tratament simptomatic, pentru a reduce durerea sau pruritul
- tratament specific in functie de tipul insectei care a produs intepatura.
Pentru a reduce durerea se poate aplica imediat pe zona afectata o compresa/tifon imbibata cu otet diluat cu apa (in cazul intepaturii provocate de viespe) sau in bicarbonat de sodiu dizolvat in apa (in cazul intepaturii provocate de albina).
Este indicata, eventual, si aplicarea unor creme cu continut steroid sau macar a unei pungi cu gheata, local, pentru incetinirea absorbtiei veninului.
In cazul oricarei intepaturi care determina o umflare a zonei afectate, mancarimi care nu cedeaza la nici un tratament local sau semne de infectie (inrosire si fierbinteala), este necesar un consult medical. In functie de gravitatea intepaturii sunt indicate diverse substante antihistamice si vizita la medic.

Read more »

Insomnia

In clasificarea internationala a tulburarilor de somn sunt peste 80 de cauze ale insomniei, care au mult peste 80 de tratamente complet dependente de diagnostic sau de cauza insomniei. Un exemplu de cauza a insomniei este apneea obstructiva de somn, boala in care respiratia bolnavului se opreste in somn. Daca in cazul unui astfel de bolnav, se administreaza din neatentie un sedativ obisnuit pentru a trata insomnia asociata cu anxietatea, acesta poate ajunge chiar si la deces, pentru ca sedativele obisnuite sunt inhibitoare ale centrilor nervosi respiratori. In concluzie, nu exista un tratament omnifolositor (care sa trataze toate tipurile de insomnii).

Cuprins articol

Generalitati
Diagnostic
Apneea de somn
Difenhidramina hidroclorida pe termen lung
Insomnia de adormire de duminica seara
Medicamentele si insomnia
Insomniile postoperatorii si amitriptilina
Consultul de specialitate
DiagnosticSus
Atunci cand adormim usor, dar ne trezim frecvent in timpul noptii si nu mai putem adormi, ce putem face? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa avem in vedere istoricul complet al bolnavului, al somnului si al trezirilor din timpul noptii, deoarece cauzele intreruperii somnului sunt multiple. Pentru inceput, va recomandam sa tineti un jurnal "de somn" in care sa va notati orele de culcare, orele la care va treziti in timpul noptii, orele dormite pe noapte, cate ore si de cate ori dormiti in timpul zilei si cum va simtiti in timpul zilei. De cele mai multe ori, un astfel de jurnal, va permite sa va "autovindecati", prin descoperirea unor cauze evidente ale intreruperii somnului (de exemplu 1-2 ore de somn in timpul zilei, de 2 ori pe zi). Daca insomia persista in ciuda recomandarilor (bazate pe datele obtinute cu ajutorul jurnalului), care includ o ora de culcare regulata, ora de trezire regulata, cel putin 7-9 ore de somn pe noapte, evitarea noptilor "albe" si a dormitului in timpul zilei, atunci trebuie sa consultati un specialist, care prin analiza atenta a jurnalului si a examenul fizic complet, poate descoperi cauzele insomniei si recomandarea unui tratament adecvat.
Daca exista indoieli asupra diagnosticului, se recomanda un studiu al somnului pe timpul noptii, o polisomnografie urmata de un numar de teste ale latentei somnului, acesta fiind un mod de a determina cat de somnoroasa este o persoana. Polisomnografia pune diagnosticul si permite inceperea tratamentului specific.

Apneea de somnSus
Sunt persoane care sforaie in timpul noptii si se trezesc la fiecare 1-5 minute. In acest caz se suspecteaza apneea de somn sau sindromul de rezistenta crescuta la flux al cailor respiratorii superioare. Se recomanda studiul somnului pe timpul noptii in care se urmareste:
- daca bolnavului i se opreste sau nu respiratia, cat de sever este sforaitul si de cate ori trezeste bolnavul din somn in timpul noptii
- cat de scazut este nivelul oxigenului in momentul in care bolnavului i se opreste respiratia si reactia inimii la nivelul scazut de oxigen
- daca bolnavul se trezeste din cauza apneei sau a sforaitului.
In cazul in care se descopera intreruperea semnificativa a respiratiei in timpul somnului, este recomandata terapia cu presiune continua pozitiva in caile respiratorii (PCPR) pe durata somnului. Aceasta terapie trebuie initiata intr-o clinica specializata pentru a se asigura preintampinarea si rezolvarea tuturor evenimentelor majore.
Chirurgia ofera de asemenea o solutie viabila (uvulofaringoplastia care mareste lumenul faringian prin indepartarea tesutului in exces) pentru apneea de somn sau pentru sindromul de rezistenta crescuta la flux a cailor respiratorii superioare, dar fara eficienta de 100%.

Difenhidramina hidroclorida pe termen lungSus
In general nu este recomandata folosirea pe termen lung a unui medicament, deoarece pot aparea efecte adverse si pot masca manifestarile bolii care cauzeaza insomnia, impiedicand astfel un tratament corect. In cazul in care, medicamentul folosit pe termen lung, care de altfel a ameliorat insomnia fara a avea efecte adverse, este intrerupt brusc din proprie initiativa, persoana poate deveni psihologic si chiar fiziologic dependenta de el, ceea ce va agrava suferinta.
Cu toate acestea, in cazurile, in care insomnia este secundara anxietatii, depresiei sau unor factori de stres, tratamentul medicamentos cronic este recomandat. Cu toate acestea, difenhidramina nu este un medicament specific acestor cazuri.
In concluzie, exista alte medicamente care sunt preferabile pentru folosirea pe termen lung.

Insomnia de adormire de duminica searaSus
Insomnia, prin definitie, este un termen general care include dificultatile la adormire, mentinerea continuitatii somnului sau parerea subiectiva a persoanei despre somnul de calitate nesatisfacatoare.
In cazul dificultatilor la adormire, jurnalul de somn, despre care am discutat mai sus, poate fi adesea foarte folositor, permitandu-i persoanei in cauza sa se autocunoasca.
Weekend-ul este o perioada libera a fiecarei persoane. Este posibil ca duminica seara, psihologic, sa ne gandim cu groaza la saptamana care urmeaza. In cazul pacientilor cu dificultati la adormire in special duminica seara, specialistii folosesc terapii psihodinamice care includ terapia de relaxare progresiva, terapia de control al stimulilor, modificari comportamentale, terapii cognitive, hipnoza si unele remedii simple, cum ar fi o cana cu lapte inainte de culcare.

Medicamentele si insomniaSus
In tratamentul insomniei sunt folosite numeroase medicamente, printre care zolpidem, benzodiazepine cu actiune de scurta durata sau de lunga durata si zaleplon. A fost demonstrat ca multe dintre aceste medicamente sunt relativ sigure folosite pe o perioada mai scurta de 3 saptamani in incercarea de a intrerupe ciclul psihofiziologic al pacientului cu insomnie conditionata (persoana dezvolta obsesia ca va avea insomnie din diferite motive).
Insomnia conditionata poate fi rezultatul multor cauze.
Pentru a intelege mai bine, cel mai bun exemplu este cel al cainelui lui Pavlov caruia i se arata o friptura in momentul in care suna un clopotel. Daca acest lucru este repetat de sute, sau de mii de ori, cainele va saliva si i se va face foame doar daca va suna un clopotel. Prin comparatie, atunci cand o persoana pierde pe cineva drag, va suferi de insomnie pentru o perioada scurta. Daca aceasta insomnie nu este tratata adecvat, aceasta va asocia mersul la culcare cu pierderea persoanei iubite, mult timp dupa ce acest lucru s-a intamplat.

Insomniile postoperatorii si amitriptilinaSus
Insomnia care apare postoperatoriu poate avea cauze multiple, printre care se numara durerile, pozitiile preferate de dormit, stresul chirurgical si problemele de sanatate. O alta cauza relativ frecventa este sindromul picioarelor nelinistite care se poate agrava postoperatoriu. Sindromul picioarelor nelinistite determina miscari periodice ale membrelor inferioare in timpul somnului, numite mioclonii nocturne. Antidepresivele triciclice (amitriptilina) sunt foarte bune medicamente antialgice, dar care exacerbeaza sindromul picioarelor nelinistite.
Terapia acestui sindrom include suplimente de fier, levodopa, codeina, benzodiazepine si medicamente anticonvulsivante nou aparute. Mentionam ca aceste medicamente amelioreaza disconfortul cauzat de acest sindrom, chiar daca pacientii nu sufera de depresie, boala Parkinson sau epilepsie, boli in care aceste medicamente sunt de obicei administrate.

Consultul de specialitateSus
"Somnologia" este un domeniu recent aparut. In momentul de fata, medicul ORL-ist (otorinolaringolog) este cel care se ocupa de aceste tulburari, in special de cele legate de probleme respiratorii, cum ar fi apnea de somn sau sindromul de rezistenta crescuta la flux a cailor respiratorii superioare.

Read more »

Infectiile vaginale micotice

Generalitati
Vaginitele micotice sunt determinate de un exces de crestere a ciupercilor in vagin. Infectiile micotice sunt foarte frecvente la femeile de varsta fertila, dar pot sa apara la orice alta varsta. Desi creaza disconfort, vaginitele micotice determina rareori probleme grave de sanatate.

Cuprins articol

Generalitati
Cauze
Simptome
Mecanism fiziopatogenetic
Factori de risc
Consultul de specialitate
Expectativa vigilenta
Medici specialisti recomandati
Investigatii
Tratament - Generalitati
Vaginitele micotice in timpul sarcinii
Vaginitele micotice acute
Vaginitele micotice recurente
Tratarea partenerilor sexuali
De retinut!
Profilaxie
Tratament ambulatoriu
Tratament medicamentos
Folosirea medicatiei eliberate fara prescriptie medicala
Tratament chirurgical
Alte tratamente
CauzeSus
Vaginitele micotice sunt determinate de cresterea excesiva a ciupercilor (frecvent candida) ce se gasesc in mod normal la nivelul vaginului. Factorii ce incurajeaza aceasta crestere sunt:
-antibioticele
-niveluri ridicate ale estrogenului (hiperestrogenemie), cum este cel aparut in timpul sarcinii, in terapia de inlocuire hormonala, utilizarea pilulelor contraceptive cu doze mari de estrogen si in faza foliculara a ciclului menstrual
-diabetul zaharat, in special daca nivelurile glicemiei nu sunt eficient controlate si tind sa depaseasca intervalul normal
-un sistem imunitar deprimat
-corticoterapia, administrarea prednisonului
-obezitatea
-expunerea ariei genitale la umiditate pentru o perioada lunga de timp (cum ar fi, de exemplu, purtarea unui costum de baie ud toata ziua) sau traiul intr-un climat umed si cald
-folosirea dispozitivelor intrauterine ca metoda contraceptiva
-partener cu simptome de infectie micotica (foarte rar).
Majoritatea infectiilor vaginale micotice sunt determinate de Candida Albicans, levura ce poate fi tratata eficient cu medicamente antifungice standard. Infectiile vaginale recurente implica alte ciuperci decat Candida Albicans, care sunt rezistente la tratamentele standard.
Sindromul micozelor cronice, afectiune in care excesul de crestere a fungilor ar afecta intregul organism, nu a fost demonstrat din punct de vedere medical.

SimptomeSus
Simptomatologia vaginitelor micotice include:
-prurit (mancarime) vaginal ce poate deveni sever
-leucoree (scurgere vaginala) alba, branzoasa, fara miros
-vulva (pielea din jurul orificiului vaginal) este iritata si rosie
-durere la mictiune (urinare), cand urina atinge pielea iritata
-dispareunie (durere la contactul sexual).
Simptomele infectiei vaginale micotice apar, de obicei, in saptamana premergatoare aparitiei menstrei.
Exista si alte afectiuni vaginale cu simptome asemanatoare celei micotice, cum ar fi, de exemplu, vaginitele bacteriene sau infectiile cu transmitere sexuala. Pruritul si roseata vulvei pot fi determinate si de o reactie vaginala la anumite produse precum sapunul, uleiurile de baie, spermicidele sau gelurile de dus. Aparitia acestor simptome necesita consult medical.

Mecanism fiziopatogeneticSus
Infectiile vaginale micotice se remit singure, fara tratament, de obicei la inceperea menstruatiei, deoarece aceasta creste ph-ul vaginal determinand scaderea fungilor.
Exista diferente considerabile intre vaginitele micotice ocazionale, usor de tratat si cele recurente, care afecteaza serios viata femeii. Vaginitele micotice recurente pot fi dificil de prevenit si tratat. Femeile cu vaginite recurente trebuie evaluate din punct de vedere medical pentru afectiuni asociate (precum fungi rezistenti la tratament, diabet zaharat sau hormonoterapie) astfel incat cauza determinanta sa poate fi indepartata.

Factori de riscSus

Riscul de aparitie a vaginitelor micotice poate creste sub influenta unor factori.
Factori de risc ce pot fi controlati:
-administrarea abuziva a antibioticelor
-diabet zaharat slab controlat
-lenjerie intima stramta, sintetica care mentine umiditatea si caldura
-folosirea produselor de igiena intima, precum spray-uri, talc sau parfumuri in zona vaginala
-dusurile
-folosirea dispozitivelor intrauterine.
Factori de risc ce nu pot fi controlati:
-un sistem imunitar precar. Afectiuni ce determina scaderea abilitatii organismului de a mentine un echilibru normal al microorganismelor prezente in vagin creste riscul de aparitie a infectiilor micotice
-sarcina. In timpul sarcinii nivelurile hormonale se modifica, alterand echilibrul microorganismelor prezente in vagin
-diabetul zaharat nediagnosticat. Modificarea nivelurilor sanguine ale glicemiei afecteaza echilibrul microorganismelor vaginale, determinand o crestere excesiva a acestora.
Vaginitele micotice nu se transmit sexual. Totusi, daca femeia prezinta factori de risc pentru infectiile cu transmitere sexuala, creste si riscul aparitiei vaginitelor micotice.

Consultul de specialitateSus
In cazul aparitiei simptomelor de infectie vaginala micotica se pot folosi principiile de mai jos.
Programarea de urgenta a unui consult medical in cazul aparitiei:
-durerilor abdominale in etajul inferior abdominal, febra mai mare de 38.5�C asociate cu prezenta leucoreei. Aceste simptome sunt specifice bolii inflamatorii pelvine
-simptomelor de infectie vaginala sau urinara la femeile gravide
Programarea unui consult medical in cel mult 1 saptamana de la aparitia:
-unei scurgeri vaginale neobisnuite, in special la primul episod
-prurit vaginal neobisnuit
-durerii la urinare sau in timpul contactului sexual
-oricarui alt simptom ce poate indica o infectie vaginala
-mentinerea simptomatologiei sub tratament
-recidivei simptomelor la 2 luni de la episodul anterior, in conditiile in care nu se adminitreaza tratament cu antibiotice.

Expectativa vigilentaSus
In cazul in care femeia prezinta simptomele specifice unei infectii vaginale si se afla in perioada premergatoare aparitiei menstrei, este indicat sa astepte cateva zile sa vada daca menstruatia determina disparitia simptomelor. In cazul in care simptomatologia nu se remite se pot folosi medicamente eliberate fara prescriptie medicala. Daca acestea persista este necesar consultul medical de specialitate.

Medici specialisti recomandatiSus
Cadrele medicale ce pot diagnostica si trata o infectie vaginala sunt:
-asistente medicale
-medici medicina de familie
-medici medicina interna
-medici ginecologi
-medici dermato-venerologi.
Infectiile vaginale recurente necesita tratament recomandat de catre un medic ginecolog.

InvestigatiiSus
Medicul poate pune diagnosticul de infectie vaginala pe baza istoricului medical si al examenului vaginal.
Daca simptomatologia nu este tipica vaginitelor micotice atunci medicul poate recomanda efectuarea unui frotiu (lame) din secretia vaginala.
In cazul unor vaginite recurente sau severe, ce nu au fost determinate de consumul de antibiotice sau de sarcina, medicul poate recomanda analize suplimentare pentru a identifica afectiunea favorizanta sau un eventual diabet zaharat nediagnosticat.
Desi o infectie vaginala poate fi diagnosticata printr-un test Babes - Papanicolau, acesta nu este folosit de rutina in diagnosticul acestor afectiuni.

Tratament - GeneralitatiSus
Exista o serie de optiuni terapeutice pentru vaginitele micotice dintre care fac parte: medicamente eliberate fara prescriptie medicala, medicamente cu administrare vaginala sau orala eliberate cu prescriptie medicala si capsule vaginale cu acid boric.
Automedicatia poate fi administrata daca:
-femeia nu este insarcinata
-simptomele sunt tipice pentru vaginitele micotice, ( intr-un studiu numai 1 din 3 femei care s-au autodiagnosticat cu vaginita micotica au si avut aceasta boala). Daca femeia nu a fost niciodata diagnosticata cu infectie vaginala este necesar consultul medical de specialitate
-femeia nu a fost expusa bolilor cu transmitere sexuala
-nu a avut in antecedente infectii vaginale recurente.
Riscul automedicatiei consta in tratarea unor simptome ce pot fi cauzate de o alta afectiune medicala, cum ar fi bolile cu transmitere sexuala. Daca femeia a fost expusa riscului de a contacta o astfel de infectie atunci este necesar consultul medical de specialitate, deoarece tratamentul difera. Medicul poate recomada in acest caz efectuarea unor analize specifice pentru determinarea acestor afectiuni cu transmitere sexuala.

Vaginitele micotice in timpul sarciniiSus
Vaginitele micotice sunt frecvente in cursul sarcinii si sunt determinate de nivelurile crescute de estrogen specifice acestei perioade. Gravidele nu trebuie sa foloseasca automedicatia pentru vaginitele micotice fara a consulta in prealabil un medic.
Medicamentele cu administrare vaginala sunt folosite pentru tratamentul vaginitelor micotice din timpul sarcinii. Nu se recomanda administrarea antifungicelor orale sau a ovulelor cu acid boric la femeile gravide.

Vaginitele micotice acuteSus
Pentru vaginitele micotice ocazionale administrarea medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala reprezinta un tratament empiric (la care nu se cunoaste agentul infectios determinant). Tratamentul vaginitelor micotice consta in administrarea per os (orala) a unei doze unice dintr-un medicament eliberat cu prescriptie medicala, ovule vaginale sau ovule cu acid boric (600mg), (acestea sunt capsule ovoidale, gelatinoase care se introduc in vagin o data pe zi timp de 2 saptamani). Tratamentul vaginal se administreaza seara, inainte de culcare, timp de 1 pana la 7 zile in functie de medicament. Medicamentele folosite in terapia vaginitelor micotice au o eficienta de 80% pana la 90%.
In cazul in care pacienta are un sistem imunitar precar medicul va recomanda tratamentul local, vaginal, deoarece administrarea dozei unice per os nu este eficienta. In cazul pacientelor HIV pozitive tratamentul infectiilor vaginale este identic cu cel al femeilor seronegative.

Vaginitele micotice recurenteSus
In cazul infectiilor vaginale micotice ce reapar in decursul a 2 luni de la episodul anterior sau de patru ori intr-un an (infectii vaginale recurente) este necesar consultul de specialitate, deoarece pot fi necesare investigatii suplimentare si schimbarea tratamentului. Medicul curant trebuie sa cunoasca daca femeia a folosit automedicatia, deoarece acest lucru poate influenta tratamentul.
Vaginitele micotice recurente pot fi tratate cu medicamente eliberate fara prescriptie medicala (una sau doua doze), medicamente cu administrare vaginala (7 pana la 14 zile) sau ovule cu acid boric (14 zile), urmate de un tratament de intretinere cu durata de la 6 luni pana la 1 an pentru prevenirea recidivelor. Aproximativ 30% pana la 40% dintre femei dezvolta o noua infectie vaginala la intreruperea tratamentului de intretinere.

Tratarea partenerilor sexualiSus
Vaginitele micotice nu sunt boli cu transmitere sexuala. Medicii nu sunt de acord cu tratarea partenerilor sexuali in acest caz:
-tratarea partenerilor sexuali nu previne reinfectia
-medicul curant poate recomanda tratarea partenerului sexual daca se considera ca acesta este purtator al unei ciuperci. Barbatii considerati cu risc crescut de a fi purtatori sanatosi a unei ciuperci sunt cei necircumscrisi, cu diabet zaharat sau cu un sistem imunitar deprimat.

De retinut!Sus
Este important ca pacienta sa respecte tratamentul recomandat. Studiile au aratat ca vaginitele determinate de alte ciuperci decat Candida Albicans sunt mai dificil de tratat cu antifungice clasice. Pentru tratamentul vaginitelor cu ciuperci rezistente la tratament se recomanda efectuarea unei culturi din secretia vaginala pentru identificarea agentului infectios.
Acidul boric este, de obicei, eficient atat in tratarea infectiilor vaginale cu Candida Albicans, cat si a celor determinate de alte ciuperci ce nu raspund la antifungicele clasice.
In cazul in care pacienta urmeaza un tratament cu anticoagulante, de genul warfarinei, autoadministrarea medicamentelor antifungice poate determina aparitia echimozelor (vanatai) si a sangerarilor anormale. In acest caz tratamentul antimicotic trebuie recomandat de catre un medic.

ProfilaxieSus
Vaginitele micotice pot fi prevenite prin:
-dieta echilibrata, ce mentine un numar normal de microorganisme vaginale si starea de sanatate a organismului -c onsumarea microorganismelor denumite Lactobacillus. Consumarea produselor lactate ce contin Lactobacillus sunt benefice pentru mentinerea florei normale vaginale
-folosirea lenjeriei de bumbac si evitarea hainelor stramte. Bumbacul previne aparitia umezelii in zona genitala. Hainele prea stramte cresc temperatura corpului si mentin umezeala in zona genitala. Purtarea unui costum de baie ud pe toata perioada zilei contribuie, de asemenea, la mentinerea umezelii si a caldurii in zona genitala. Daca femeia a avut infectii vaginale recurente se recomanda indepartarea lenjeriei intime si a costumului de baie purtate anterior, deoarece poate determina aparitia reinfectiei.
-dupa folosirea toaletei se recomanda ca aria genitala sa fie stearsa din fata spre spate pentru a evita contaminarea vaginului cu germeni
-controlarea diabetului zaharat. Mentinerea glicemiei in intervalul normal scade riscul de aparitie a infectiilor in organism
-evitarea abuzului de antibiotice. Antibioticele modifica echilibrul florei vaginale, permitand cresterea in exces a acesteia. Daca femeia a prezentat vaginite micotice dupa administrarea de antibiotice se poate lua in consideratie consumarea de produse lactate cu Lactobacillus ce reduc riscul de infectii vaginale micotice
-evitarea folosirii de produse pentru igiena intima, precum spray-uri, talc sau parfumuri, in zona vaginala, deoarece poate afecta echilibrul florei locale. De asemenea, se recomanda evitarea hartiei igienice si a tampoanelor parfumate
-evitarea dusurilor interne. Dusurile pot modifica flora vaginala. Mai important este faptul ca acestea pot raspandi infectia de la vagin spre uter si trompele uterine, determinand aparitia bolii inflamatorii pelvine.

Tratament ambulatoriuSus
Nu trebuie administrata automedicatia in cazul vaginitelor micotice daca:
-femeia este insarcinata
-simptomele nu sunt tipice pentru vaginitele micotice (intr-un studiu numai 1 din 3 femei care s-au autodiagnosticat cu vaginita micotica au si avut aceasta boala). Daca femeia nu a fost niciodata diagnosticata cu infectie vaginala este necesar consultul medical de specialitate
-femeia a fost expusa bolilor cu transmitere sexuala
-pacienta a avut in antecedente infectii vaginale recurente.

Tratament medicamentosSus

Medicamentele antifungice reprezinta tratamentul standard pentru vaginitele micotice. Ele pot fi administrate intravaginal sau oral. Ovulele vaginale cu acid boric reprezinta o alternativa la tratamentul antifungic.
Medicatia locala intravaginala reprezinta tratamentul clasic pentru vaginite, exceptand cazurile in care se prefera administrarea orala. Antifungicele orale afecteaza intregul organism (ele pot trata si infectiile micotice cu alta localizare in afara celei vaginale); antifungicele vaginale afecteaza numai zona in care sunt aplicate. Pe parcursul sarcinii se recomanda numai tratamentul intravaginal.

Optiuni de medicamente


-antifungicele cu administrare intravaginala sunt disponibile pentru cure de 1 pana la 3 zile, in functie de doza
-antifungicele orale sunt usor de folosit dar au efecte secundare suparatoare si nu pot fi prescrise la femeile insarcinate
-ovule vaginale cu acid boric (600mg) (capsule gelatinoase ce contin acid boric) se administreaza o data pe zi timp de 2 saptamani.

De retinut!

Cremele vaginale si ovulele au mai putine efecte secundare decat medicamentele cu administrare orala, deoarece sunt absorbite local si influenteaza numai regiunea genitala. Medicamentele orale pot determina aparitia senzatiei de greata si a durerilor de cap sau abdomen.
In cazul utilizarii cremelor vaginale si a ovulelor cu substante antifungice nu se recomanda folosirea prezervativului sau a diafragmei ca metoda contraceptiva. Cremele si ovulele vaginale contin uleiuri ce pot afecta integritatea latexului.
In cazul in care pacienta urmeaza un tratament cu anticoagulante, de genul warfarinei, autoadministrarea medicamentelor antifungice poate determina aparitia echimozelor (vanatai) si a sangerarilor anormale. In acest caz tratamentul antimicotic trebuie recomandat de catre un medic.
Complianta pacientei la tratament va fi mai buna daca aceasta isi poate alege metoda de administrare. Medicul va trebui sa prezinte avantajele si dezavantajele fiecarui mod de administrare, precum si urmatoarele:
-metoda de administrare a medicatiei. Majoritatea tratamentelor locale vaginale sunt disponibile sub forma de creme, comprimate vaginale sau ovule
-daca se recomanda administrarea orala sau vaginala a medicamentelor, pacienta poate prefera administrarea orala celei intravaginale, de exemplu, sau una din aceste doua forme de administrare poate fi mai eficienta.
-evitarea contactului sexual pe perioada tratamentului poate fi recomandata de catre unii medici
-continuarea tratamentului pe perioada menstruatiei. Tampoanele absorb medicamentele, astfel incat se recomanda folosirea batistelor sanitare pe durata tratamentului.

Folosirea medicatiei eliberate fara prescriptie medicalaSus

La folosirea medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala pentru tratamentul vaginitelor micotice, pe langa citirea prospectului se recomanda si urmatoarele:
-consumarea produselor lactate imbogatite cu Lactobacillus. Acidophilus echilibreaza flora vaginala si previne aparitia unor noi episoade de vaginite micotice
-folosirea batistelor sanitare in locul tampoanelor pe parcursul tratamentului vaginal
-evitarea folosirii sapunului pentru igiena intima, se va folosi doar apa
-in cazul in care contactul sexual este dureros se recomanda evitarea lui sau folosirea unor lubrifianti
-daca aria genitala este edematiata (umflata) si dureroasa baile caldute pentru sezut pot fi de ajutor.
In cazul in care apar urmatoarele situatii se recomanda consultul de spcialitate:
-simptomele nu sunt tipice pentru vaginitele micotice
-automedicatia nu a fost eficienta.

�

De retinut!


Riscul automedicatiei consta in tratarea unor simptome ce pot fi cauzate de o alta afectiune medicala, cum ar fi bolile cu transmitere sexuala sau a vaginitelor bacteriene.
Daca apare durere in zona pelvina, febra si usturime la urinare este necesar consultul de specialitate.
In cazul femeilor gravide simptomatologia vaginala trebuie investigata. Unele infectii vaginale, precum vaginitele bacteriene, gonoreea si chlamydia, cresc riscul aparitiei complicatiilor in timpul sarcinii.
In cazul in care pacienta urmeaza un tratament cu anticoagulante, de genul warfarinei, autoadministrarea medicamentelor antifungice poate determina aparitia echimozelor (vanatai) si a sangerarilor anormale. In acest caz tratamentul antimicotic trebuie recomandat de catre un medic.
Daca femeia prezinta factori de risc pentru infectiile cu transmitere sexuala se recomanda consultul de specialitate.
Eficienta aplicatiilor vaginale cu iaurt in tratamentul vaginitelor micotice este inca in studiu.

Tratament chirurgicalSus

Vaginitele micotice nu necesita tratament chirurgical.

Alte tratamenteSus
Specialistii recomanda folosirea ovulelor cu acid boric ca optiune terapeutica a vaginitelor micotice, in special daca aceasta infectia nu a raspuns la tratamentul antifungic. Acidul boric este o substanta chimica cristalina, de culoare alba cu proprietati antifungice si antivirale. Este folosita in diverse produse farmaceutice si poate fi eliberata fara prescriptie medicala. Nu se recomanda administrarea acidului boric la femeile gravide.

Read more »

Indigestia

Cauzele principale ale indigestiei sunt mesele copioase, mancatul mult prea repede, mancarurile gen fast-food sau cele care contin foarte multe grasimi, consumul excesiv de alcool, fumatul, mancarurile foarte picante, traumele emotionale, anxietatea, stresul, colecistita, gastrita acuta sau cronica, pancreatita acuta sau cronica, ulcerul duodenal cat si cel gastric, medicamente precum antibioticele, aspirina si anti-inflamatoarele nesteroidiene.

Alte cauze

Helicobacter pylori - Bacterie responsabila de gastrite si ulcere, Helicobacter pylori este gasita la unii bolnavi cu gastrita cronica sau ulcer duodenal. Antibioticele permit o vindecare completa, fara recidive.
Hernia hiatala. O hernie hiatala este consecutiva ascensionarii, prin orificiul diafragmului destinat in mod normal esofagului, a polului superior al stomacului. Cauza sa este necunoscuta, dar obezitatea este un factor favorizant. Hernia in sine nu provoaca simptome. Totusi, ea poate fi cauza altor boli abdominale, chiar toracice (infarct miocardic) sau a unui reflux gastro-esofagian, care se traduce uneori prin arsuri retrosternale (pirozis) care urca mai mult sau mai putin sus, spre cavitatea bucala, declansate de pozitia aplecat in fata sau culcat si riscand sa evolueze spre o esofagita (inflamatie a esofagului) apoi spre o strictura (ingustare) a esofagului. Tratamentul consta in evitarea intinderii in pat imediat dupa masa, evitarea felurilor de mancare prea abundente, a alcoolului.

Cuprins articol

Cauze
Tratament la domiciliu
Cand este necesara apelarea la serviciul de urgenta
Prevenirea indigestiei
Tratament la domiciliuSus
Asigurati-va suficient timp pentru a manca o masa copioasa, mestecati cu grija si complet mancarea (nu inghititi bucati mari nemestecate), evitati discutiile in timpul mesei, evitati emotiile si exercitiul imediat dupa masa, evitati mestecatul gumei pentru ca aceasta poate provoca acumularea aerului in stomac. Un mediu inconjurator propice, calm si odihna pot ameliora indigestiile cauzate de stres. Evitarea consumului de aspirina sau anti-inflamatoare nesteriodiene sau, daca este neaparat necesar, administrarea lor sa fie facuta dupa masa. De asemenea antiacidele pot usura simptomele indigestiei. Alte medicamente mai puternice precum ranitidina sau omeprazol sunt disponibile in farmacii.

Cand este necesara apelarea la serviciul de urgentaSus
Apelarea la serviciul de urgenta trebuie facuta atunci cand simptomele dureaza de mai mult de cateva zile, cand simptomele indigestiei prezinta modificari majore; de asemenea trebuie apelat la serviciul de urgenta atunci cand simtiti dureri abdominale severe aparute brusc, scaderi bruste in greutate, scaun cu sange sau voma cu sange, ingalbenirea ochilor si a pielii. Simptome precum durerea mandibulara (falcilor), durere in piept, dureri de spate, transpiratie abundenta, anxietate trebuie aduse in atentia medicului.

Prevenirea indigestieiSus
Deseori putem preveni indigestiile prin simple schimbari ale dietei si stilului de viata.
Mesele trebuie sa fie regulate si echilibrate cantitativ. De preferat sa nu treaca perioade lungi de timp fara a manca pentru ca apoi sa se consume o cantitate exagerata de mancare. Mancarea ajuta la neutralizarea acidului gastric (facandu-l mai putin acid) acesta din urma acumulandu-se daca stomacul este gol pentru perioade lungi de timp. Mancarea trebuie mestecata incet, asta ajutand la pornirea procesului de digestie. Evitati mancarurile grase, picante sau foarte satioase; de asemenea tineti cont de mancarurile care v-au provocat probleme si incercati sa le evitati. Reduceti consumul de cofeina (regasita in cafea, ceai si cola).
Daca sunteti fumator incercati sa renuntati la fumat. Chimicalele regasite in tigari relaxeaza muschiul care formeaza sfincterul esofagian inferior numit cardia, aflat intre stomac si de esofag, permitand acidului gastric sa isi faca loc in stomac mult mai repede.
Daca sunteti supraponderal, asupra stomacului se exercita o presiune mai mare, usurand astfel acidului gastric sa urce in esofag, astfel scaderea in greutate poate ajuta problemele digestive.

Alcoolul este un alt factor care inrautateste simptomele indigestiei deci este indicata scaderea consumului de alcool.
Pozitia corpului joaca un rol foarte important in procesul de digestie. O pozitie cocosata, aplecata in fata in scaun, purtarea de curele foarte stranse, cat si statul in pozitie culcat imediat dupa masa, exercita o presiune mult mai mare asupra stomacului, ceea ce poate provoca indigestie. Daca simptomele indigestiei apar in timpul noptii, incercati sa evitati consumul de lichide si mancare cu apoximativ 3 ore inainte de culcare. Folositi cateva perne pentru a va propti capul si umerii, impiedicand astfel acidul gastric sa urce in esofag.

Read more »